Cautare

Comedia literaturii. Reloaded

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
5.0 din 5

Răspuns la o anchetă literară „La ce bun critica literară, acum”

Într-o sală mare, - o fostă hală în care au funcţionat atelierele de potcovit
cai putere -, criticul a convocat autorii să vină cu
productele literare la control; în ultima vreme au fost semnalate
foarte multe devieri de la calitate, poeme sub stas, romane
în care personajele au refuzat să mai rămînă captive,
cîteva şi-au luat concediu prelungit, altele au părăsit teritoriul
în care autorul îşi fixase acţiunea – şi nici măcar nu puteau fi date
în urmărire aceste personaje
în virtutea unor drepturi universale
de care se bucură egal
cei născuţi şi cei nenăscuţi,
cei imaginaţi şi cei neimaginaţi;

de asemenea la oficiul de protecţie a cititorilor au fost semnalate
eseuri filosofice falsificate pe vapor - în sala motoarelor,
sau sub scară -
de nişte chinezi care au învăţat limba română
silabisind etichetele de la pachetele cu hrană pentru pisici;
au fost semnalate piese de teatru cu personaje absolut frivole, false,
din plastic, femei gonflabile care odată umflate începeau să-şi
plîngă soarta (amară) şi să recunoască faptul că născuseră cîndva
nişte plozi lepădaţi mai apoi la poarta bisericii
care nu slujea nici unei religii: o dramă.

Domnul critic literar privi peste muntele de literatură care
se profila cu vîrful în jos.
Domnii scriitori priviră valea de literatură care se profila
cu adîncul în sus.
În depărtare se auzi muzica:
în ritmul ei o rană se întoarse acasă. Deşi e tîrziu
şi timpul refuză să-şi înfulece plozii ca altădat.
S-a terminat gazul din lampă şi acum aceasta funcţionează
pe bază de ceaţă. Falsele promisiuni s-au adaptat într-o lume
ostilă numai că instinctul de conservare a fost numit deopotrivă
al şaptelea simţ dar şi artă pură.
Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? S-o luăm de la capăt: în sala mare,
o fostă hală în care au funcţionat atelierele de potcovit
cai putere, criticul literar a convocat autorii să vină cu
productele (literare) la control.
Atenţie! Poeţii de-a dreapta, prozatorii de-a dreapta,
eseiştii de-a dreapta,
dramaturgii de-a dreapta ...!
- De ce toţi sînt înghesuiţi de-a dreapta?
- De-a stînga tot teritoriul este al criticii ...!
(Bombăneli, mici proteste, o busculadă înăbuşită în ţistuituri,
un fluierat de mierlă care se făcu ţăndări în hohotele
de nestăpînit, un echipaj de poliţie care trecu
precum Socrate şi discipolii într-o acţiune de peripatetizare
dictată de la Centru, fluturaşi de la o firmă de pompe funebre
împărţiţi tuturor: „Ca să puteţi muri liniştiţi, firma noastră
vă asigură că vă redă veşniciei”; alte bombăneli, o ameninţare
supremă: greva scriitorului, astfel timp de o lună
acesta nu va mai pronunţa
nici un cuvînt inteligibil 
perioadă în care va trăi ca oricare om obişnuit de pe lumea aceasta
şi asta în ciuda oricărui om obişnuit de pe lumea aceasta ...!).

Cu mîinile înfundate în litere, ca într-un aluat
fără noimă, criticul literar scotea mici bucăţi de rocă pe care le stivuia
lîngă zid.
Cineva, de la o agenţie de presă, întrebă aproape urlat,
ca să fie sigur că vorbele ajung la ţintă:
Credeţi că aţi putea să faceţi din bucăţile acestea dure
pe care le scoateţi din litere şi din cuvinte
Marele Zid Românesc, care să se vadă de pe lună? 
Altcineva, de la o altă agenţie de presă, concurentă:
Domnule critic, domnule critic, se spune că la Castelul Bran
a fost văzută,
lîngă fantoma lui Vlad Ţepeş,
fantoma lui Alfred Nobel? Cum interpretaţi acest semn?
Dar cu mîinile înfundate în litere, ca într-un aluat
fără noimă, criticul literar scotea imperturbabil mici bucăţi
de rocă pe care le stivuia lîngă zid. Unele se sfărîmau
şi le folosea ca liant, un fel de ciment
cu priză rapidă, altele erau aşa de colţuroase că nu se potriveau
în nici un fel şi atunci criticul le cioplea puţin, ca să se potrivească
în construcţia sa care se contura destul de promiţătoare
atît în înălţime cît şi pe orizontală. Scriitorii îşi strîngeau
mîinile pe furiş, îşi făceau semne, grimase de încurajare. Căci zidul
creştea, zidul se suia,
pîn` la gleznişoare,
pîn` la pulpişoare,
pîn` la costişoare,
pîn la ţîţişoare.
O-ho!, ce întemeiere !
(Un autor se desprinse din grup; uşor agitat, părul rar şi lung,
ochelarii cu o lentilă fisurată; spuse:
Vedeţi? Literatura nu mai e fără rost, chiar dacă
pierdut e totu-n zarea tinereţii şi mută-i gura
dulce-a altor vremuri, timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!)

Mai departe, cu mîinile înfundate în litere, ca într-un aluat
fără noimă, criticul literar scotea mici bucăţi de rocă pe care le stivuia
lîngă zid.
Alături autorii au improvizat o tribună din cărţi la care
au început să-şi prezinte unii, altora artele poetice.
Zise unul (mic, îndesat, agitat, un cap mare pe un gît prea subţire,
ochi asimetrici, nasul puţin coroiat; voce sacadată, probabil
că învăţase scandarea la şcoală, la orele de limba latină cu un profesor pe
care nu-l suferise, dar căruia îi preluase parodic ticurile
verbale; de aici şi începuse ascensiunea sa literară): Dacă/ autorul este/ cultivatorul/ celebrelor salate/ în/ grădina ursului/, criticul/ este hoţul/ care/ pradă grădina/ în perioada/ de/ rod/ maxim ... !
Să-l demascăm!
Să-l demascăm! (Aplauze răzleţe).

Altul (deşirat, slab, gîngav ca un sfîntuleţ căruia duşmanii credinţei
i-au sfîrtecat vîrful limbii, cu o eşarfă la gît, înnodată neglijent,
care despărţea net partea de sus, solară, de partea de jos, terestră): 
Criticul este individul care ştie sub ce preş din faţa uşii
pune cheia autorul după ce a plasat ultimul punct într-o carte.
Şi aşa îi pătrunde în intimitate, îşi şterge labele pătate de sînge
de bietele lui zdrenţe de moralitate.
Să-l lapidăm!
Să-l lapidăm! (Aplauze susţinute, tropăituri).

Altul (trist ca o armură prea mică pe un trup măreţ):
Domnilor, domnilor, atenţie ...! În timp ce noi discutăm aici
problemele morale şi practice ale misiunii noastre,
convinşi că nu ne putem scălda de două ori în aceeaşi apă,
în timp ce vorbim de trecutul unui prezent fără viitor
şi ne gîndim la cîte ar spune poezia dacă ar putea să vorbească,
între noi a pătruns un cititor. Da,
miroase a carne de cititor! Vă rugăm să închideţi ferestrele,
să încuiaţi uşile, să pregătiţi capcanele, laţurile.
Destupaţi otrăvurile şi presăraţi-le pe metafore.
Inventaţi mlaştini din vorbe ca să-l ademenim în smîrcuri.
Băgaţi parabole fără ieşire.
Scoateţi ghilotina lui Kafka de la naftalină.
Miroase a carne de cititor.
Nu uitaţi: el, cititorul, este călăul operelor noastre.
Ignoranţa lui este mai amară ca moartea.
Duhul lui leneş a scos din cîmpul literaturii milioane
de personaje care acum îşi dorm somnul de veci
sub pulberile de cuvinte în bibliotecile cimitir.
Hermeneutul să pregătească braţul de spini, să-i facem pat
cititorului în Biblioteca Babel!
Să-l închidem şi să-l pedepsim cu program estetic!
Da, miroase a carne de cititor! ...
(Mişcare în scenă, agitaţie. Fiecare autor simte că a venit momentul
să pună mîna pe cititor, în sfîrşit, să-l privească
drept în ochi, decisiv, odată pentru totdeauna ...!)

Şi mai departe, cu mîinile înfundate în litere, ca într-un aluat
fără noimă, criticul literar scotea imperturbabil
mici bucăţi de rocă pe care le stivuia
lîngă zid.
          Dar ce ziua lucra,
          Noaptea se surpa ...

Adrian Alui Gheorghe
Piatra Neamţ, 23 aprilie 2015

Post Scriptum: Fiind Ziua Mondială a Cărţii azi, 23 aprilie şi implicit a cititorului de carte, am preferat ca în această săptămînă să ne sărbătorim prin acest text dedicat relaţiei literatură/ autor/ cititor, una tot mai tensionată.  (aag)

Citit 2342 ori

Comments

  • ionuţ danciu

    Excelent text, l-am citit in grupul nostru de amici de la Oradea, ne bucurăm că mai facem şi umor din critica literară...! Domnule Alui Gheorghe, vă salutăm cu mare drag.
    I.O.

    ionuţ danciu Duminică, Mai 03, 2015 Link la comentariu
  • aag

    Multumesc, domnule Liviu Paduraru! Textul va aparea in revista Discobol, numarul din aprilie 2015. In ceea ce priveste literatura romana, a momentului, sa stiti ca e de mare perspectiva ...! P-onoarea mea!

    aag Luni, Aprilie 27, 2015 Link la comentariu
  • Liviu Paduraru

    Draga Adrian, am citit textul tau cu mare incintare si am apreciat umorul care te caracterizeaza. Desi vaporul literaturii romane se scufunda in marea unei culturi europene in care noi nu am intrat niciodata decit ca inlocuitori, ma bucur ca mai sint oameni cu umor care vad si in scufundarea Titanicului un prilej de voie buna. Ca dupa ce ne numaram mortii de la naufragiu facem un praznic care seamana cu un chef de pomina. C-asa-i romanul! Salutari din Buzau!

    Liviu Paduraru Duminică, Aprilie 26, 2015 Link la comentariu

Lasă un comentariu