Cautare

Expoziție de pictură Călin Huianu

Expoziție de pictură Călin Huianu

Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț găzduiește expoziția de pictură a artistului Călin Huianu,

membru al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) București, fără a genera un eveniment cu public la vernisarea acesteia. Cele cinci lucrări de mari dimensiuni ale sale pot fi admirate în Sala Cupola, în perioada 3-15 decembrie 2020, cu respectarea regulilor de protecție sanitară.
Călin Huianu s-a născut la Piatra-Neamț în anul 1971. A absolvit Facultatea de Arte Vizuale din cadrul Universității Naționale „George Enescu“ Iași, promoția 1998, la clasa profesorului Adrian Podoleanu. A organizat expoziții personale la Piatra-Neamț, Iași și Ottawa-Canada și a participat la expoziții de grup la Iași, Brașov și Timișoara.


„Călin Huianu este o natură individualizată, sensibilă la viața ființei interioare, nonconformist prin vocație și artist prin destin“, afirmă criticul de artă Valentin Ciucă. „În ciuda emotivității aparente, el se dezlănțuie efectiv în fața șevaletului, iar interogațiile sale stau mai întotdeauna sub semnul dramaticului. Universul său imaginar a selectat din realitate derizoriul și grotescul, fetidul și decreptitudinea. Viața pare un coșmar permanent iar severitatea cu care se uită la semeni și-o aplică în proporții sporite sieși. Chipurile umane sunt măști grotești, ființele seamănă cu niște respingătoare fantome. Ai sentimentul că parcurgi traseele halucinante ale unei lumi populată cu monștri. Reacția primă este de stupefacție, de șoc vizual, de respingere. Privind mai atent însă, descoperi că artistul nu se identifică cu personajele acestui panopticum chiar dacă ai deseori impresia că lumea poate fi și așa.
Mi-l imaginez pe Călin Huianu istovit în fața șevaletului după terminarea unei astfel de compoziții. Figura lui poate sugera eliberarea de povara unui vis traumatizant dar și satisfacția că lucrarea are fiorul autenticității trăirii profunde. Strict tehnic vorbind, artistul recurge la succesive deformări expresive, figurile fiind în situația de a reconstitui anatomii maladive, contorsionate, scheletice sau excesiv supraponderale. Ceea ce interesează pictorul este expresia și ea îi tălmăcește intențiile de substrat. Lectura acestor imagini poate începe abia după ce reacția inițială a fost depășită. Trebuie să ne gândim permanent că există o estetică a urâtului, o lume de mucegaiuri și noroi din care cei înzestrați cu har pot ivi frumuseți durabile“, adăugă Valentin Ciucă.

ALBUM FOTO